Un om călătorea împreună cu fiul său şi cu un măgar.

Până acasă mai era cale lungă şi amândoi erau obosiţi.

Pe drum au întâlnit un om care i-a spus tatălui:

- Omule, cum poţi fi atât de neînţelept? Tu nu vezi că fiul tău e obosit? De ce nu-l laşi călare pe măgar?

Tatăl s-a gândit că omul are dreptate aşa că a pus băiatul în spatele măgarului mergând aşa un timp, după care au întâlnit un călător.

- Omule, cum poţi fi aşa de neînţelept? De ce nu te urci pe măgar alături de băiat?

Tatăl s-a gândit că are dreptate şi s-a urcat şi el pe spatele măgăruşului.

Apoi au întâlnit alt călător.

- Tinere, tu nu vezi că măgarul nu vă poate duce pe amândoi? De ce nu cobori să mergi pe jos şi să-l laşi pe tatăl tău care e bătrân să meargă pe măgar?

Băiatul s-a gândit că omul are dreptate şi aşa au făcut. Şi din nou au întâlnit un alt călător...

Ultima datâ când au fost văzuţi, cei doi purtau măgarul în spate.